Gânduri peste gânduri.
Planuri, strategii, multă informație adunată.
Și, totuși… nicio acțiune.
Rumegi în fiecare zi, câte puțin, despre ce ar trebui să faci. Știi exact pașii. Ai chiar și o agendă în care îți notezi idei, informații, planuri. O deschizi zilnic și, cu mult entuziasm, mai adaugi ceva nou. Iar asta îți dă sentimentul (fals) de control.
Îți fixezi o dată clară de început, ba chiar îți spui, uneori, „de mâine mă apuc”.
Și totuși, de fiecare dată, ajungi să faci… nimic.
Te lași prins(ă) în cotidianul vieții de zi cu zi, iar la finalul fiecărei zile realizezi că nu ai bifat nimic din ce ți-ai propus.
Te regăsești?
Este un tipar în care, din păcate, tot mai mulți oameni se recunosc.
Înainte de a-ți spune ce poți face diferit, oprește-te un moment. Inspiră adânc. Expiră calm. Și pune-ți câteva întrebări esențiale.
Este, oare, acest obiectiv al meu sau vine dintr-o presiune socială ori familială?
Dacă răspunsul sincer este că ține mai degrabă de așteptările celorlalți și nu de o valoare intrinsecă a ta, atunci poate că aici se încheie articolul pentru tine.
Dacă nu, continuă.
Ce simt în corp atunci când mă gândesc la acest obiectiv?
Simt entuziasm, bucurie, curiozitate?
Sau, din contră, simt frică: de eșec, de pierdere, de judecată, de responsabilitate?
Ia-ți timp să descrii aceste frici. Să le pui în cuvinte. Este important să identifici ce te ține pe loc.
După ce clarifici acest lucru, întreabă-te dacă nu cumva obiectivul tău este prea mare sau prea vag.
Un obiectiv realist te pune în mișcare mult mai repede decât unul măreț, dar greu de cuprins cu resursele tale din prezent. Un pas mic astăzi, unul mâine și tot așa – toate acestea te duc, de fapt, către realizarea obiectivului. Presiunea unui obiectiv mult prea mare poate bloca exact acțiunea pe care o dorești.
Conștientizarea blocajului este primul pas pentru a-l putea depăși. Pentru că este important să știi cu cine te lupți. Cine este, de fapt, adversarul tău. Să știi ce vrei să faci te ajută, dar să știi ce ai de făcut fără să acționezi devine copleșitor. Informația este putere. Însă, neaplicată, rămâne doar o informație potențială.
Întreabă-te sincer, fără să te judeci:
Ce pierd dacă fac schimbarea?
Ce câștig dacă rămân blocat(ă) în aceeași situație din care spun că vreau să ies?
A acționa nu este confortabil, pentru că te pune pe o traiectorie nouă. Iar noul înseamnă necunoscut. Însă tocmai faptul că rămâi acolo, chiar și atunci când este inconfortabil, începe să construiască încrederea în tine. Un pas mic, făcut zilnic, este mult mai valoros decât un impuls mare, fără continuitate.
Ce poți face concret pentru a începe să acționezi:
- Setează-ți un singur obiectiv, clar și realist. Clarifică ce vrei, nu ce „ar trebui”.
- Confruntă gândurile care apar și te abat. Întreabă-te: Ce mă oprește acum să fac primul pas?
- Fă o alegere: Ce sunt dispus(ă) să fac chiar și în ciuda a ceea ce cred că mă oprește?
- Acționează. Fă primul pas azi. Continuă cu pasul doi mâine. Un pas mic este mai important decât un pas perfect care, oricum, nu există.
Și, la final, te las cu o întrebare la care să meditezi. Dar nu prea mult. 😀
Cum te protejează, de fapt, amânarea?