Poate am citit de multe ori în revistele de specialitate sau am auzit in jurul nostru și ne-am întrebat ce înseamnă fobia specifică, dincolo de definițiile tradiționale.
Fobia specifică este frica resimţită la confruntarea cu un obiect, animal sau situaţie particulară/specifică. Teama este suficient de mare ca să doriţi să evitaţi situaţia; în cazul în care nu puteţi evita situaţia, o înduraţi cu un disconfort semnificativ. Fricile şi fobiile sunt fenomene foarte frecvente. Într-o evaluare recentă, peste 60% dintre persoanele studiate au menţionat că le este frică de o situaţie sau obiect. Obiectele/situaţiile care provoacă cel mai frecvent temeri sunt: insectele, şoarecii, şerpii, liliecii, înălţimile, apa, transportul în public, furtunile, spaţiile închise,tunelurile şi podurile. Multe persoane au relatat că le este teamă de mai multe lucruri pe care le şi evită. De fapt, peste 11% dintre cazuri au putut fi diagnosticate cu fobie specifică. Adică fricile acestor persoane sunt persistente şi asociate cu niveluri ridicate de anxietate; evită sau doresc să evite anumite situaţii; sunt conştiente de faptul că fricile lor sunt excesive şi ireale; şi fricile lor induc niveluri ridicate de distres şi disfuncţii în viaţa zilnică.
Cu siguranță toți avem un prieten sau un membru al familiei căruia îi e greu să meargă cu mijloacele de transport în comun, deja îi este rău când vede un șoarece sau se schimbă total când trebuie traversat un tunel.
Cum vă poate fi de ajutor psihoterapia cognitiv comportamentală?
Frica şi anxietatea dumneavoastră se vor reduce pe măsură ce învăţaţi din experienţă că fobia dumneavoastră nu este fondată. Terapia cognitiv comportamentală pentru fobia specifică îşi propune să vă ajute să reuşiţi să vă confruntaţi cu evenimentul de care vă temeţi, în loc să îl evitaţi. Pare complicat și solicitant, însă rezultatul este pe măsura. Pentru ca terapeutul să vă poată ajuta în acest sens, va trebui să întocmiţi o listă cu situaţiile de care vă este teamă, să descrieţi cât de intensă este teama pe care o resimţiţi, să descrieţi convingerile pe care le aveţi despre fiecare obiect sau situaţie (de exemplu, aveţi convingerea că vă veţi contamina, veţi muri, veţi fi atacat sau veţi înnebuni?). De asemenea, terapeutul vă va învăţa cum să vă relaxaţi în momentele în care vă simţiţi tensionat. Terapeutul vă poate ruga, de exemplu, să vă imaginaţi situaţiile de care vă este teamă şi să le menţineţi în minte până când nu mai resimţiţi anxietatea.
Expunerea dumneavoastră la stimulii de care vă temeţi se va face treptat: înainte să începeţi expunerea, terapeutul vă va explica întregul proces; aveţi libertatea să refuzaţi participarea în implementarea acestei tehnici; nu va trebui să vă confruntaţi cu niciun aspect surprinzător; dumneavoastră veţi fi persoana care determină ritmul în care progresaţi de a lungul intervenţiei. Majoritatea pacienţilor care implică aceste tehnici menţionează că se simt mai puţin tensionaţi, reuşesc să efectueze activităţile care, anterior, le induceau teamă şi anxietate şi sunt mai eficienţi în viaţa de zi cu zi.
Foarte multe persoane ajung să resimtă ameliorări semnificative într o perioadă scurtă de timp, în doar câteva şedinţe în care se poate realiza expunerea intensă la stimulul anxios. În funcţie de natura fricii, 74 94% dintre pacienţi relatează că starea lor s-a ameliorat semnificativ.
Nu lăsați problemele să vă afecteze ritmul zilnic și micile bucurii ale vieții. Afecțiunile se tratează dacă există deschidere, cooperare și dorință.